La 3o de ani, Mihaela și Ioana sunt două tinere obișnuite, care trăiesc, din perspectiva unora, o dragoste interzisă. ,,România a mai evoluat în ultimii 10 ani”, spun ele, dar nu suficient încât să nu fie nevoie de explicații și portrete petru cei din LGBT.

Acceptarea dragostei în orice formă, în societatea românească din 2018, este o utopie, mai ales dacă depăsești zonele urbane. Gay Pride-ul din 2018 a reușit să evidențieze asta, mai bine ca niciodată. Despărțiți doar de un cordon de jandarmi, marșul LGBT a avut loc lângă protestul PSD, la care au participat 120.000 de români din toate colțurile țării. Reacțiile bătrânilor și oamenilor din zonele rurale au întărit ideea că homosexualii sunt, în continuare, văzuți ca oameni cu probleme de mulți dintre români.

,,Prima temere a familiei, după ce mi-au aflat orientarea, a fost că nu pot avea copii.”

Pe-romaneste.net: – Credeți că românii sunt pregătiți să accepte diversitatea?

Mihaela: Probabil că au ajuns să o tolereze mai bine, dar nu știm și câți o acceptă. În urmă cu o lună, pe stradă, pentru că ne țineam de mână, am primit reacții destul de negative.

Cum vine această veste în familie? Cum a fost pentru voi?

  • Pentru mine s-a întâmplat în jurul vârstei de 18-20 de ani. A fost un moment pregătit atent, un moment în care mi-a fost teamă. Procesul de coming out a fost horror. L-am pregătit mulți ani. Prima oară a fost un șoc, iar primul gând din familie a fost că nu pot face copii. După ce le-am explicat cum stau lucrurile, a fost mai bine.

Povesteați că ați stârnit reacții pe stradă. Ce îi sfătuiți pe cei care au o altă orientare, să fie discreți?

Să facă ce simt. Să se protejeze și că afișarea depinde de context.Dacă simți că ceva nu e în regulă acționezi ca atare, nu doar referitor la orientarea sexuală.

Mi-am schimbat locul de muncă, din cauza orientării.

Ați fost discriminate?

Statistic, toleranța față de fetele cu o altă orientare seuxală decât majoritatea, este mai mare decât în cazul băieților. Poate, din acest motiv și în școli bullying-ul îi vizează mai mult pe băieți. Noi nu am fost out în timpul liceului, nu știu ce să spun. Discriminate am fost în multe situații. Cel mai recent, la locul de muncă. Din acest motiv, am decis să plec de acolo.

Pentru tineri, ce îi sfătuiți, să își asume orientarea?

Să o facă gândit. Asumarea este un proces. Să facă ce simt, dar să gândească. Noi nu am avut nimic de pierdut, poate doar niște oameni de pe lângă noi. Nu e bine să stai înconjurat de persoanele greșite.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *